Dincolo de medicină

Am citit odata  parabola broscutelor  care pasamite urcau pe un turn sa vada care se poate duce mai sus.. Si urcau cat urcau si la un moment dat tot cadeau; si apoi strigau de jos: "broscutele nu pot urca pana in varful turnului, nu va mai straduiti atata fiindca este imposibil, ce vreti sa se intample ca sa intelegeti ca e imposibil?!". Mai erau unele care nu voiau sa renunte si tot urcau si urcau, dar la un moment dat tot cadeau pe rand cate una. Si totusi una a ajuns in varful turnului si cand au intrebat-o toate in cor: "Cum ai reusit?!" ea a intrebat "CEE?!" - era surda. Cine are urechi de auzit.. Exista si explicatii logice la astea, nu e numai credinta. Daca v-a placut parabola, va recomand si "Parabola cu caii.." [polldaddy rating="6558992"] ---------------------------------------------------- dr. Daniel Ganea Medic de familie , Ecografie la domiciliu , Medic urgente ambulanta privata http://ConsultatiiLaDomiciliu.ro Comunitatea

De fiecare data cand cineva se plange de ceva din viata lui, are o atitudine gresita fata de  propria cruce (vezi si parabola crucii ), ii amintesc de aceasta parabola care fructifica indeterminarea (entanglement) in favoarea omului, ajutandu-l sa se indoiasca de indoiala : Parabola cu caii.. Cica era un taran sarac care n-avea de nici unele. Si intr-o zi, s-a aciuat in gospodaria lui o iapa salbatica. Satenii vazand aceasta s-au mirat: "ce noroc pe capul lui, om cu de niciunele, sa-i vina asa tam-nesam un cal salbatic in gospodarie si inca si iapa.." ia el a zis "o fi.. n-o fi.." Si numai bine ca dupa o vreme a plecat iapa omului in padure si satenii imediat au concluzionat "ei, nu putea sa tina prea mult acest noroc nenatural." iar omul ce sa zica? "o fi.. n-o fi.." Si dupa vreo cateva zile, uite ca vine iapa inapoi cu vreo 3-4 armasari salbatici.. si satenii: "a dat norocul peste el! l-a apucat pe Dumnezeu de un picior.." Si taranul:

Asa cum ati observat cei care cititi articolele mele si cei la care am facut consultatii la domiciliu sau la cabinet, desi atitudinea mea ( atitudinea este fereastra prin care vezi lumea ) este orientata catre acest curent mai nou (el e mai vechi dar acum s-a raspandit mai mult, acum venindu-i randul unei noi renasteri a umanismului, ca replica la materialismul capitalist) majoritatea parabolelor care imi evoca anumite invataturi provin fie din crestinismul ortodox, fie preluate din vechime, fiind reciclate de crestinism pe diverse cai. Ideile de baza raman aceleasi, doar paradigmele se mai schimba . Asa este si aceasta parabola cu crucea.. Cica mergeau pe un drum oameni cu crucile lor in spate, unii ducand cruci mai mari sau mai mici, fiecare dupa puterile lui. Si daca unul nu mai putea, lasa crucea lui si luaa una mai mica, fiindca se gaseasu destule pe marginea drumului. Si intre ei venea cu greu din urma unul cu o cruce mai mare, dar mare ca abia o ducea. Si toti se gandeau "