E dovedit stințific: Legea atractiei functioneaza si retroactiv
Da, am scris științic cu un singur "i"... Nu mai stiu daca am scris deja un articol despre acest lucru, daca nu - trebuia sa o fi facut in 2010 cand am descoperit, acum ca stie toata lumea (Wheeler's delayed-choice gedanken experiment with a single atom), parca nu mai e asa de interesant.
In Ianuarie 2010 am luat decizia de a merge spre implinirea unei anumite dorinte (decizie asupra careia am meditat ceva vreme, n-am luat-o asa cu usurinta) care a ajuns la implinire dupa vreo 2 luni, din cauza unor circumstante despre care am aflat ulterior ca s-au produs in urma respectiv cu vreo 6 luni (nu stiu daca e corect, am adaugat "respectiv" aici ca sa rezulte relativitatea fata de momentul Ian 2010).
Bineinteles ca atunci era in voga Legea Atractiei, cu entuziasmul starnit de filmul #TheSecret; au existat evident doua ipoteze, 1. intuitie/previziune (prea banal si neinteresant) si... 2. cârmirea universului propovaduita de mecanismul si teoria Legii atractiei pare a functiona si.. retroactiv.
Pai.. nu zicea Einstein ca timpul e doar o dimensiune dinamica etc (aici la etc intra cele 10 dimensiuni si chestii pe care nu le-am inteles pe deplin dar altii au facut-o, asa ca vezi pe youtube), ca e relativ si bidirectional?!.. in 2010 stiam despre legatura intre mecanismul Legii atractiei si entanglement, stiam despre "fixare" si intuiam ca judecata e atat de ponegrita pentru ca este principala metoda de fixare. Bine asta am intuit-o cumva mai demult, cautand sa inteleg ce este smerenia - deoarece culmea, prin 2000 cand am fost la manastiri in Nordul Moldovei si am vazut ca toti erau in extaz ca la Maicâl Giacsân cu smerenia, cand i-am intrebat ce este smerenia asta au cam dat din colt in colt. Până unul s-a găsit și a zis că e anti-păcatul mândriei. Ei, o fi smerenia antipăcatul mândriei, dar este și mecanismul prin care te eliberezi de ispta judecății, cea mai mare pacoste pe capul omului. Numai prin smerenie funcționează rugăciunea. În fond smerenia este disciplină, conștiență. BTW, daca vreti sa va jucati cu un joc in 4D (unde in alea 4 nu intra si timpul...) Miegákure. Cred c e timpul a deschidem ochii, Imagining the "Zeroth" Dimension.
http://www.youtube.com/watch?v=U7Z_TIw9InA
Oamenii de stiinta australieni au recreat un experiment de fizica cuntica care in trecut a dovedit dualitatea unda-particula a electronului (fenomen observat datorita masei sale foarte mici comparativ cu cea a neutronilor si protonilor) și au confirmat predicțiile bizare ale fizicii cuantice despre natura realității, dovedind că realitatea de fapt nu există până când o observăm - asta cel putin, la scara subatomică.
Pare o treabă complicată, dar experimentul își propune să afle dacă un obiect care se poate comporta și ca particulă și ca undă, în ce moment va "decide" cum se va comporta - undă sau particulă ?
Logica ar presupune că electronul este ori undă, ori particulă, nici nu concepem cu ușurință concepția duală a materiei, dar măsurătorile depășesc orice paradigme. Teoria cuantică prezice că rezultatul depinde de modul în care obiectul este măsurat/observat la capătul călătoriei sale. Si asta este exact ceea ce o echipă de la Australian National University a "descoperit" / confirmat acum prin acest experiment.
"Se dovedește că măsurarea/observarea este totul, face diferența între fața pe care o alege particula să ne-o arate. La nivel cuantic, realitatea nu există dacă nu se uită cineva la ea" afirmă cercetatorul principal, fizicianul Andrew Truscott într-un comunicat de presă.
Cunoscut drept experimentul alegerii întârziate propus de John Wheeler, acesta a fost încercat pentru prima dată în 1978 cu ajutorul unor raze de lumină reflectate de o oglindă. La acea dată, tehnologia nu a permis însă măsurarea corectă a rezultatelor experimentului. Aproape 40 de ani mai târziu, cercetătorii australieni au recreat experimentul cu ajutorul unor atomi de heliu trecuţi prin fasciculul unui laser, tehnologia necesara a fost abia recent accesibilă. După aproape 40 de ani, echipa australiana a reușit să recreeze experimentul folosind atomi de heliu prin lumina laser.
”Previziunile fizicii cuantice cu privire la interferenţe sunt suficient de ciudate atunci când sunt aplicate la lumină care este mai mult o undă, însă dacă mai adaugi şi atomi, care au o masă semnificativă experimentului, care sunt lucruri complicate care au masă şi care interacţionează cu câmpurile electrice şi aşa mai departe, acest lucru face ca totul să fie şi mai ciudat”, a explicat Roman Khakimov, un cercetător doctorand care a participat la experiment.
Pentru a recrea cu succes experimentul, echipa a captat mai mulţi atomi de heliu într-o stare de suspensie cunoscută drept "condensatul Bose-Einstein", după care aceştia au fost evacuaţi până când a rămas unul singur. Acesta a fost direcţionat apoi prin două fascicule laser care au determinat formarea unui model similar unor gratii care a acţionat ca o intersecţie, schimbând traiectoria atomului. Apoi au adăugat un al doilea ”grilaj” care a recombinat traiectoria, însă doar după ce atomul a trecut de primul grilaj.
Adăugarea acestui al doilea grilaj a dus la interferenţă constructivă sau distructivă, adică ceva la care te-ai putea aştepta de la un atom care a călătorit pe ambele traiectorii, cum ar fi făcut o undă. Însă, când al doilea grilaj nu a fost adăugat, nu a fost observată nicio interferenţă, ceea ce înseamnă că atomul a ales o singură cale.
Faptul că al doilea grilaj a fost adăugat abia după ce atomul a trecut de prima intersecţie sugerează că acesta nu şi-a determinat natura înainte de a fi măsurat a doua oară.
Prin urmare, dacă crezi că atomul nu a ales una sau mai multe traiectorii la prima intersecţie, atunci acest lucru înseamnă că o măsurătoare viitoare a afectat traiectoria atomului, explică Truscott. ”Atomii nu au călătorit de la A la B. De-abia la sfârşit, când le-a fost măsurată traiectoria a început să devină vizibilă comportamentul de particule sau de unde”, a precizat el.
Acest lucru confirmă teoria cunatică. Aceasta a ajutat la dezvoltarea LED-urilor, a laserelor sau a cipurilor pentru "computere cuantice".
Pentru a recrea cu succes a experimentului, echipa a adunat atomi de heliu într-o stare suspendată, cunoscut ca un condensat Bose-Einstein, și apoi le ejectată toate, până când nu a fost doar un singur atom de stânga.
Acest atom ales a fost apoi lăsată să cadă printr-o pereche de raze laser, ceea ce a făcut un model de grilaj, care a acționat ca o răscruce de drumuri care s-ar risipi calea atomului, la fel ca un grilaj solid ar împrăștia lumină.
Apoi au adăugat în mod aleatoriu un al doilea grilaj care recombina căile, dar numai după ce atomul a trecut deja primul gratarului.
Atunci când s-a adăugat acest al doilea grilaj, a dus la interferențe de sumare sau de compensare, lucru la care ne-am aștepta dacă atomul ar fi călătorit pe ambele căi, cum ar face o unda. Dar atunci când s-a adăugat al doilea grilaj, nu s-a observat nici o interferență, ca cum atomul alege doar o singură cale.
Faptul că acest al doilea grilaj a fost adăugat numai după ce atomul a trecut prin primul grilaj sugerează că atomul nu a stabilit încă natura sa înainte de a fi masurat pentru a doua oară.
Așa că, dacă tu crezi că atomul a luat o anumită cale după primul grilaj, acest lucru înseamnă că o măsurătoare viitoare ar afecta calea atomului, a explicat Truscott. "Atomii nu a călătorit de la A la B. Numai atunci când acestia au fost observati la sfârșitul călătoriei, si-au ales comportamentul lor, ca undă sau ca particulă", a spus el.
Cu toate că toate astea sună incredibil de ciudat, este de fapt doar o validare pentru teoria cuantică care guvernează deja lumea obiectelor foarte mici. Cu ajutorul acestei teorii, am reușit să dezvoltăm lucruri, cum ar fi LED-uri, lasere si chips-uri de calculator, dar până acum, a fost greu pentru sa confirmam că de fapt e adevarat, cu o demonstrație frumoasă si limpede cum e aceasta.
Rezultatele complete au fost publicate in revista Nature phisics.
Deci observarea in sine afecteaza realitatea asa cum o percepem. Astfel, judecata fixeaza. De aceea, in lumina acestor experimente si a teoriei mecanismului Legii Atractiei asa cum l-am prezentat in 2008 pe site-ul meu DoctorulPilula.wordpress.com, judecata este pacatul suprem daca nu este facut cu dragoste si smerenie absoluta in scopul creatiei.
Suntem Dumnezei? Absolut. Pentru ceea ce este in puterea noastra. Si copii pentru tot ceea este peste noi.
Cu drag.
I. My story
In Ianuarie 2010 am luat decizia de a merge spre implinirea unei anumite dorinte (decizie asupra careia am meditat ceva vreme, n-am luat-o asa cu usurinta) care a ajuns la implinire dupa vreo 2 luni, din cauza unor circumstante despre care am aflat ulterior ca s-au produs in urma respectiv cu vreo 6 luni (nu stiu daca e corect, am adaugat "respectiv" aici ca sa rezulte relativitatea fata de momentul Ian 2010).
Bineinteles ca atunci era in voga Legea Atractiei, cu entuziasmul starnit de filmul #TheSecret; au existat evident doua ipoteze, 1. intuitie/previziune (prea banal si neinteresant) si... 2. cârmirea universului propovaduita de mecanismul si teoria Legii atractiei pare a functiona si.. retroactiv.
Pai.. nu zicea Einstein ca timpul e doar o dimensiune dinamica etc (aici la etc intra cele 10 dimensiuni si chestii pe care nu le-am inteles pe deplin dar altii au facut-o, asa ca vezi pe youtube), ca e relativ si bidirectional?!.. in 2010 stiam despre legatura intre mecanismul Legii atractiei si entanglement, stiam despre "fixare" si intuiam ca judecata e atat de ponegrita pentru ca este principala metoda de fixare. Bine asta am intuit-o cumva mai demult, cautand sa inteleg ce este smerenia - deoarece culmea, prin 2000 cand am fost la manastiri in Nordul Moldovei si am vazut ca toti erau in extaz ca la Maicâl Giacsân cu smerenia, cand i-am intrebat ce este smerenia asta au cam dat din colt in colt. Până unul s-a găsit și a zis că e anti-păcatul mândriei. Ei, o fi smerenia antipăcatul mândriei, dar este și mecanismul prin care te eliberezi de ispta judecății, cea mai mare pacoste pe capul omului. Numai prin smerenie funcționează rugăciunea. În fond smerenia este disciplină, conștiență. BTW, daca vreti sa va jucati cu un joc in 4D (unde in alea 4 nu intra si timpul...) Miegákure. Cred c e timpul a deschidem ochii, Imagining the "Zeroth" Dimension.
II. Un experiment de fizica cuantica confirma faptul ca Realitatea nu există până când nu o observăm
http://www.youtube.com/watch?v=U7Z_TIw9InA
Oamenii de stiinta australieni au recreat un experiment de fizica cuntica care in trecut a dovedit dualitatea unda-particula a electronului (fenomen observat datorita masei sale foarte mici comparativ cu cea a neutronilor si protonilor) și au confirmat predicțiile bizare ale fizicii cuantice despre natura realității, dovedind că realitatea de fapt nu există până când o observăm - asta cel putin, la scara subatomică.
Pare o treabă complicată, dar experimentul își propune să afle dacă un obiect care se poate comporta și ca particulă și ca undă, în ce moment va "decide" cum se va comporta - undă sau particulă ?
Logica ar presupune că electronul este ori undă, ori particulă, nici nu concepem cu ușurință concepția duală a materiei, dar măsurătorile depășesc orice paradigme. Teoria cuantică prezice că rezultatul depinde de modul în care obiectul este măsurat/observat la capătul călătoriei sale. Si asta este exact ceea ce o echipă de la Australian National University a "descoperit" / confirmat acum prin acest experiment.
"Se dovedește că măsurarea/observarea este totul, face diferența între fața pe care o alege particula să ne-o arate. La nivel cuantic, realitatea nu există dacă nu se uită cineva la ea" afirmă cercetatorul principal, fizicianul Andrew Truscott într-un comunicat de presă.
Cunoscut drept experimentul alegerii întârziate propus de John Wheeler, acesta a fost încercat pentru prima dată în 1978 cu ajutorul unor raze de lumină reflectate de o oglindă. La acea dată, tehnologia nu a permis însă măsurarea corectă a rezultatelor experimentului. Aproape 40 de ani mai târziu, cercetătorii australieni au recreat experimentul cu ajutorul unor atomi de heliu trecuţi prin fasciculul unui laser, tehnologia necesara a fost abia recent accesibilă. După aproape 40 de ani, echipa australiana a reușit să recreeze experimentul folosind atomi de heliu prin lumina laser.
”Previziunile fizicii cuantice cu privire la interferenţe sunt suficient de ciudate atunci când sunt aplicate la lumină care este mai mult o undă, însă dacă mai adaugi şi atomi, care au o masă semnificativă experimentului, care sunt lucruri complicate care au masă şi care interacţionează cu câmpurile electrice şi aşa mai departe, acest lucru face ca totul să fie şi mai ciudat”, a explicat Roman Khakimov, un cercetător doctorand care a participat la experiment.
Pentru a recrea cu succes experimentul, echipa a captat mai mulţi atomi de heliu într-o stare de suspensie cunoscută drept "condensatul Bose-Einstein", după care aceştia au fost evacuaţi până când a rămas unul singur. Acesta a fost direcţionat apoi prin două fascicule laser care au determinat formarea unui model similar unor gratii care a acţionat ca o intersecţie, schimbând traiectoria atomului. Apoi au adăugat un al doilea ”grilaj” care a recombinat traiectoria, însă doar după ce atomul a trecut de primul grilaj.
Adăugarea acestui al doilea grilaj a dus la interferenţă constructivă sau distructivă, adică ceva la care te-ai putea aştepta de la un atom care a călătorit pe ambele traiectorii, cum ar fi făcut o undă. Însă, când al doilea grilaj nu a fost adăugat, nu a fost observată nicio interferenţă, ceea ce înseamnă că atomul a ales o singură cale.
Faptul că al doilea grilaj a fost adăugat abia după ce atomul a trecut de prima intersecţie sugerează că acesta nu şi-a determinat natura înainte de a fi măsurat a doua oară.
Prin urmare, dacă crezi că atomul nu a ales una sau mai multe traiectorii la prima intersecţie, atunci acest lucru înseamnă că o măsurătoare viitoare a afectat traiectoria atomului, explică Truscott. ”Atomii nu au călătorit de la A la B. De-abia la sfârşit, când le-a fost măsurată traiectoria a început să devină vizibilă comportamentul de particule sau de unde”, a precizat el.
Acest lucru confirmă teoria cunatică. Aceasta a ajutat la dezvoltarea LED-urilor, a laserelor sau a cipurilor pentru "computere cuantice".
Pentru a recrea cu succes a experimentului, echipa a adunat atomi de heliu într-o stare suspendată, cunoscut ca un condensat Bose-Einstein, și apoi le ejectată toate, până când nu a fost doar un singur atom de stânga.
Acest atom ales a fost apoi lăsată să cadă printr-o pereche de raze laser, ceea ce a făcut un model de grilaj, care a acționat ca o răscruce de drumuri care s-ar risipi calea atomului, la fel ca un grilaj solid ar împrăștia lumină.
Apoi au adăugat în mod aleatoriu un al doilea grilaj care recombina căile, dar numai după ce atomul a trecut deja primul gratarului.
Atunci când s-a adăugat acest al doilea grilaj, a dus la interferențe de sumare sau de compensare, lucru la care ne-am aștepta dacă atomul ar fi călătorit pe ambele căi, cum ar face o unda. Dar atunci când s-a adăugat al doilea grilaj, nu s-a observat nici o interferență, ca cum atomul alege doar o singură cale.
Faptul că acest al doilea grilaj a fost adăugat numai după ce atomul a trecut prin primul grilaj sugerează că atomul nu a stabilit încă natura sa înainte de a fi masurat pentru a doua oară.
Așa că, dacă tu crezi că atomul a luat o anumită cale după primul grilaj, acest lucru înseamnă că o măsurătoare viitoare ar afecta calea atomului, a explicat Truscott. "Atomii nu a călătorit de la A la B. Numai atunci când acestia au fost observati la sfârșitul călătoriei, si-au ales comportamentul lor, ca undă sau ca particulă", a spus el.
Cu toate că toate astea sună incredibil de ciudat, este de fapt doar o validare pentru teoria cuantică care guvernează deja lumea obiectelor foarte mici. Cu ajutorul acestei teorii, am reușit să dezvoltăm lucruri, cum ar fi LED-uri, lasere si chips-uri de calculator, dar până acum, a fost greu pentru sa confirmam că de fapt e adevarat, cu o demonstrație frumoasă si limpede cum e aceasta.
Rezultatele complete au fost publicate in revista Nature phisics.
Deci observarea in sine afecteaza realitatea asa cum o percepem. Astfel, judecata fixeaza. De aceea, in lumina acestor experimente si a teoriei mecanismului Legii Atractiei asa cum l-am prezentat in 2008 pe site-ul meu DoctorulPilula.wordpress.com, judecata este pacatul suprem daca nu este facut cu dragoste si smerenie absoluta in scopul creatiei.
Suntem Dumnezei? Absolut. Pentru ceea ce este in puterea noastra. Si copii pentru tot ceea este peste noi.
Cu drag.
Comentarii
Trimiteți un comentariu