Repararea fracturilor in planul subtil prin Ho`oponopono

Se pot repune fracturile de la distanță sau fără să atingi pacientul?

Se pare că da. Acest articol trebuia să apară în urmă cu vreo 10 ani când am început să caut informații despre capabilitățile ho`oponopono, dar am pierdut atunci interviul. Îl redau acum mai jos. Este vorba despre relatări ale unei (să-i zicem) terapeute, ucenică a kahunei Morrnah Nalamaku Simeona, o cunoscută preoteasă/vindecătoare/învățătoare hawaiană.

Manipularea din plan eteric a oaselor rupte

Cum?

Metoda antică hawaiană de a repune fracturile implică realinierea liniilor aurei.

Mă îndoiesc că pot să argumentez cum se cuvine explicația lui Morrnah, dar pot auzi vocea ei blândă care mă încurajează să "continui". Liniile eterice trebuie să fie perfect perpendiculare pe suprafața pielii. De preferință, să fie uniform distribuite și foarte drepte. Dacă sunt aplatizate din cauza traumei și / sau șocului, le vizualizați vertical. Dacă nu puteți face acest lucru pe cont propriu, vă imaginați foarte ușor că vă ajută spiritele străbunilor, de parcă utilizați un pieptene foarte special pentru a descâlci nadi (numele sanscrit al liniilorș a se observa că avem și noi în românește cuvântul nadă, de la undiță). Fiecare linie este un conducător potențial de energie, dar corpul eteric trebuie să fie interfațat în mod corespunzător cu celelalte corpuri subtile, precum și cu nivelul mai dens, cel fizic. Lungimea liniilor și delicatețea lor determină cantitatea de energie pe care o pot transfera sau transmite fizicului. Liniile mai lungi au tendința de a fi delicate și de a se îndoi, în timp ce liniile mai scurte sunt mai rezistente. Trebuie să lucrezi cu aura, nu să o exersezi prea mult.

Odată ce sunt îndreptate, vizualizezi fluxul de energie. Dacă aura este perfect poziționată și liniile sunt acolo unde trebuie, vindecarea are loc foarte repede și se poate auzi chiar și momentul în care oasele sunt repoziționate. Utilizați această tehnică numai atunci când există o stare de deficiență care necesită energie suplimentară. Nu utilizați niciodată această tehnică pentru a trimite energie la malignități.

Dacă începe intervenția având o aură foarte puternică, transferul de energie către pacient nu epuizează îngrijitorul sau vindecătorul, dar dacă sunteți voi "slăbuți, această tehnică poate fi devitalizată și ar fi mai înțelept să invocați asistența ființelor invizibile. Există aproape întotdeauna multe dintre ele dispuse și capabile să ajute. La fel ca și Morrnah, am avut ocazia să folosesc această tehnică cu niște creaturi care nu se puteau aștepta să supraviețuiască: păsări și căprioare care au fost lovite de mașini sau rănite altfel. Nu a eșuat niciodată să producă rezultatele dorite.

Hawaiienii erau renumiți pentru a aduce morții înapoi la viață. După cum mi-a explicat Morrnah, corpul nu este considerat mort decât dacă cordonul de argint (legătura cu sufletul) s-a rupt și acest lucru durează adesea câteva zile. De exemplu, dacă un copil se naște mort, o kahuna poate merge după suflet și îi poate cere să-și finalizeze întruparea întorcându-se în copilul decedat. În acest caz, bebelușul "revine la viață". Ideea medicinii moderne cum că probabil creierul copilului va fi mort din cauza lipsei de oxigen sau că ar avea alte handicapuri nu a apărut vindecătorilor hawaiieni din vechime. Au spus că e timp suficient să găsească sufletul și dacă îl pot convinge pe suflet să intre în trup, totul ar fi bine. .[sic!]

Există două alte învățături pe care aș vrea să le descriu astăzi, una foarte ezoterică și una practică pentru toată lumea. Primul este că hawaiienii nu au nevoie mereu ca pacientul însuși să fie prezent.

Ei fac o reprezentare a pacientului așezând câteva pietre, de obicei de diferite culori, pe nisip în spații care reprezentă centre energetice, cum ar fi chakrele sau glandele endocrine. Nu au nevoie să folosească pietre prețioase sau cristale, niște pietre obișnuite ar fi suficiente. După ce au alcătuit modelul, caută anomalii și încept să corecteze modelele de energie. [si asa s-a dus dracu teoria transferului de sensibilitate din tehnica voodoo].
Pacientul, indiferent cât de îndepărtat, răspunde la schimbările efectuate asupra reprezentării sale. Acesta este un model holografic adevărat al modului în care vindecarea este energetică, nu fizică.

În momentul în care am cunoscut-o pe Morrnah, Rolfing devenea popular și elevii cerau celui mai important practicant de masaj lomi-lomi din Insule opinia ei despre Rolfing. După cum mă așteptam, ea nu răspundea direct la întrebare. Morrnah a spus că trupul opune rezistență la ceea ce nu se simte bine. Am considerat acest lucru drept una dintre cele mai importante învățături din viața mea lungă ca student și vindecător. Unitatea (copilul din tine, unihippili) nu este rațională, deci este important să înțelegem acest fapt, precum și relația sa cu emoțiile și experiențele somatice. Unihippili este depozitul amintirilor noastre și are sentimente, nu gânduri. Nu este cu adevărat receptiv la cuvinte, ci la sentimente. Nu știu cum să spun acest lucru într-o manieră perfect clară. Când îi spui câinelui  "șezi", presupuneți că câinele ascultă cuvintele și are un anumit vocabular pentru comenzi, dar este posibil să ne fi înșelat. și câinele să observe imaginile gândurilor și să nu le acorde deloc atenție cuvintelor. Puteți experimenta asta gândindu-vă "șezi" și spunând pe gură "latră" și vezi dacă câinele stă sau latră. Cred că veți descoperi că urmează comanda intenționată, gândită, și nu cea verbală. Unihippili nu este, de asemenea, înșelat de vorbe, dar în mod obișnuit și cât se poate de nociv ne încurcăm memoria spunând lucruri care nu sunt adevărate.

De exemplu, îi spunem unui băiețel să fie curajos pentru că "nu va durea", dar îl doare și știa că îl va durea, dar după o anumită perioadă de timp, el forțează această informație să meargă mai adânc și mai profund până când este dificil de accesat. Facem acest lucru tot timpul, uneori cu intenții bune, și uneori cu o minciună deliberată. Majoritatea oamenilor încep să creadă minciunile și să aibă încredere în ceea ce nu trebuie să aibă încredere. Acest lucru nu s-ar întâmpla dacă am avea relații bune cu unihipilisul nostru. Deci, ceea ce a spus Morrnah în ceea ce privește metoda lui Rolfing nu este că este o modalitate inutilă, dar că o parte din energia subconștientului și a ființei fizice ar fi folosită pentru a se opune tratamentului, deoarece tratamentul este dureros. {Daca îmi aduc bine aminte Morrnah spune într-un alt context că sufletul se apără de tot ceea ce nu este plăcut, deci trebuie găsite metode ca el să perceapă ca plăcută intervenția - ar fi ideal, nu? Mai ales în pediatrie ..} Dacă îți amintești ce am simțit prin masajul lomi-lomi fiind întinsă pe podeaua din lemn de esență tare, simțeam fericire, în ciuda lipsei de amortizare a rogojinei și a celor 165 de livre ale lui Morrnah. Ca atare, am integrat complet experiența. Prin urmare, a avut un efect profund.

În cele din urmă, aș dori să mai spun o poveste. Într-o noapte, eram la casa lui Morrnah din Honolulu. În timp ce pleca, deja era în față la ușa deschisă, ea spuse: - Ai un pacient interesant mâine. Am înlemnit pentru că unul dintre elevii mei avea un coleg de clasă al cărui copil sa născut orb. Nu aveam nici o idee despre ce problemă stătea la baza orbirii lui, cu atît mai puțin despre dificultate, așa că i-am dat lui Morrnah una dintre acele priviri: "da, ok, acuma.. Ajutor!" Nu-i spusesem nimic despre motivul pentru care venisem la Honolulu, cu atât mai puțin cu cine urma să mă întâlnesc a doua zi. Ea a spus: "Ei bine, este ușor, există două lumini strălucitoare în spatele ochilor ei și trebuie doar să le faci să strălucească". Da sigur! Cu toate acestea, să vă spun adevărul, m-am simțit puțin mai bine pentru că a încercat să o facă să pară simplu.

Dar tot eram total nepregătită pentru realitate. Fetița avea aproape un an și jumătate și nu avea nicio mișcare voluntară, niciuna. Mama ei i-a pus mâncare în gură și a forțat-o să înghită. Ochii ei erau închisi ferm, dar când i-am deschis pentru a vedea unde ar putea fi cele două lumini, am găsit două buline de ochi în miniatură, nu mai mari decât mazărea, în fundul orbitelor. Nici nu au fost poziționați corect în orbite. Ce-i d efăcut? Oh, Doamne, de ce nu a preluat-o Morrnah? Este peste puterile mele...

Am făcut ceea ce fac întotdeauna când nu știu ce să fac. M-am așezat liniștită și am privit. Mama a vorbit și mi-a povestit despre vinovăția pe care o simțea față de faptul că luase medicamente în timpul sarcinii. Mi-a spus ce au spus ceilalți terapeuți pe la care ai fusese despre viațile trecute ale fiicei sale și despre condiția ei actuală. M-am așezat și am privit. După un timp, a existat o mișcare, o mișcare spastică, dar o mișcare a unui braț și a unui picior. Am întrebat-o pe mama ei dacă acest lucru s-a întâmplat des. Ea a spus: "Da, întotdeauna la fel." Sumarul este că am reușit în cele din urmă să asociem această mișcare cu o mișcare intenționată și apoi cu o viață trecută. . . în acest moment, mi-am dat seama că am întâlnit un suflet foarte special în acest corp. Folosind tot ceea ce învățasem, i-am cerut fetei să folosească al treilea ochi și să-și pună mâna în palma mâinii mele. A făcut asta fără efort și ușor. Acum, evident, acest lucru a fost "imposibil", așa că nu înțeleg cum s-a putut întâmpla. S-a întâmplat pentru că am depășit complet căile raționale și am evocat partea funcțională a ființei ei. Știam că lumina funcționează pentru că tocmai a demonstrat asta. Ea a continuat să folosească cel de-al treilea ochi în mod constant și a reușit să călătorească cu autobuze și să meargă la școală și să facă cele mai multe lucruri pe care oamenii normali le fac în mod obișnuit.

Dacă îmi ceri să dau o explicație inteligentă despre cum este posibil, atunci trebuie să spun că nu există niciun fenomen pe care să-l poată aborda știința aici pentru că absolut nimic nu a fost făcut, cu excepția faptului că o relație între o partefuncțională și una nefuncțională a fost parțial reparată. În mulți ani de la scăldarea în aura lui Morrnah, am avut nenumărate ocazii să mă raportez la învățăturile ei și am avut multe experiențe memorabile ca rezultat. Acestea fiind spuse, unele dintre cele mai bune au fost cu pacienți nonverbali, cum ar fi caii, păsările și caprioarele.

Cu oamenii, cea mai importantă lecție a fost întotdeauna să caut un obstacol în calea vindecării, pentru că până când acest obstacol nu este îndepărtat, vindecarea nu va avea loc.


Ingrid Naiman
15 august 2006

Traducere:
Daniel Ganea,
Medic de familie,
Cardiologie la domiciliu
Ecografie la domiciliu