Un tratament pe înţelesul tuturor pentru scleroza în plăci

Articol aparut in revista Flacara in 1986. Ideile sunt la nivelul cunostintelor si naivitatii specifice lui Adrian Paunescu, dar medicina stiintifica si cea "naturala" vor fi permanent  complementare, cand una ezita, cealalta preia conducerea tango-ului. Caci ele izvorasc una din cealalta, como apasionantes milongueros.

ADRIAN PĂUNESCU :

Intrucît foarte mulţi cititori ne-au scris cerîndu-ne să-i ajutam să ajungă la Valeriu Popa cu cazuri de scleroza în placi, leuconevraxită etc. Și aşa cum am spus, nu stă in puterea noastra să ne ocupăm de cazuri, întrucăt sunt și foarte multe și nici nu-i obligaţia unei redacţii să aranjeze întîlniri intre bolnavi și cei ce îi pot trata, ne permitem să facem ceea ce nu se face și anume, să rugăm pe inginerul Valeriu Popa să facă public tratamentul pe care l-a urmat bolnava Husaru Maria din Ti­mişoara, despre care am scris în Flacăra din 6 iulie 1984. Trebuie să recunoaşteţi şi dumneavoastră, stimaţi cititori, că aşa ceva e destui de rar, ca posesorul unui trata­ment, în loc să-l exploateze şi să-1 ascun­dă, să-l dea publicului cu toata genero­zitatea.

Dar iată ce ne-a spus Valeriu Popa, doar povestindu-ne ce a făcut Maria Hu­saru şi neîndemnănd neapărat pe cineva să facă aşa. Dacă vreunul dintre bolnavii fără nicio şansă consideră că poate să se re­găsească în aceasta şansă, am fi fericiţi să fi fost părtaşi la un caz sau la mai multe cazuri de însănătoşire, despre care am vrea - desigur - să aflam veşti prin scrisorile pe care le aşteptam la redacţie. Noi credem că acei pe care Valeriu Popa i-a ajutat au datoria să ajute la rîndul lor pe alţii şi să ajute în cauza elucidării aces­tui caz atît de interesant, care este Vale­riu Popa.



Deci, ce a făcut Maria Husaru ?

VALERIU POPA: Mai întîi să dau defi­niţia pe cale nutritiva a ceea ce cred eu că este scleroza în placi.

• Credeţi intuitiv sau cercetînd ?


• Cercetînd lucrările celor care s-au ocupat pe cale naturala de această ma­ladie incurabilă.


• De ce nu este cunoscuta metoda în medicina curenta ?


• Pentru că medicina curenta a mers pe folosirea medicamentelor mereu indus­trializate, chimizate, care au dat în pri­mele începuturi nişte satisfacţii momen­tane. Insă cu timpul boala a revenit şi s-a agravat. Or, trebuie recunoscut că vinde­carea cea mai buna este autovindecarea, care se face prin cunoaştere, autocunoaştere, prin cunoaştere şi acţionare sinceră în consecinţa.

Vreau să menţionez că vor cîştiga aceasta partidă (autovindecarea) toţi cei care vor recunoaşte că sînt vinovaţi, au încredere în ei înşişi şi încep lupta ase­meni unui individ aflat în pericol de înec, ale cărui rezerve lăuntrice sînt atît de pu­ternice încît cei care ar încerca să-i sal­veze fără să-şi ia masuri de protecţie pot fi chiar ei periclitaţi de înec. Toţi au şanse, însă cîştiga partida 10-15 la sută dintre cei care încep autovindecarea.

• Un om care simte că se îneacă e atît de puternic în dorinţa lui de a se salva încît dacă alt om vrea să-l ajute...


• Şi nu este atent, individul supus îne­cului îl prinde şi îl imobilizează şi îl poate îneca şi pe el. Această rezervă trebuie în­ţeleasa şi aruncata în luptă, înlăturînd frica şi neîncrederea, atît la cel în cauză cît şi la cei din jurul său.


• Spuneţi deci, ce a făcut Maria Hu­sarii, fosta bolnavă de scleroză în plăci.


• Şi alţii. Mai intîi, ce este scleroza în plăci, leuconevraxita diseminată? Este starea cînd se distruge sistemul nervos în urma flămînzirii nervilor şi a creierului mare şi mic. Boala aceasta este cea mai clară ilustrare a acţiunii distrugătoare a amidonului şi a alimentelor din aluat, deci este o boala metabolică. „În timpul celor 50 de ani de cercetări ale mele, zice Sovurin, nu am întîlnit niciun caz de vin­decare totală la oamenii ce folosesc pîine, produse din aluat - pîine albă, ali­mente ce conţin amidon, şi invers - oa­menii ce trec la alimentaţie cu legume şi fructe crude, folosind în acelaşi timp şi maximum 3 litri de sucuri şi spălînd des intestinul gros, se vindecă complet."


• Care este de fapt formula ?


• Formula sucurilor ?


• Formula vindecării.


• Dumneavoastră vreţi să mă întrebaţi cum acţionează ?


• Eu vreau să va rog să ne spuneți ce trebuie să facă un om care vrea să se vindece, ce a făcut bolnava de s-a vindecat de scleroză în plăci ?


• Dimineaţa, între orele 7 şi 11, i s-a recomandat să consume sucuri din următoarele fructe şi legume: 470g suc de mere ionatcme obţinut din 750g fructe, 250g suc de morcovi obţinut din 400g legume, 100g suc de varza alba obţinut din 200g legume, 100g suc de sfecla roşie obţinut din 150g legume, 50 g suc de păstîrnac obţinut din 100g legume, 25g suc de ceapa obţinut din 40g le­gume, 5g suc de usturoi obţinut din 3 că­ţei, 50g miere de albine.

Prînz la ora 13: 125g grîu încolţit, 25g miez de nucă, 500g pere, 25g miere de albine.

Cina la ora 19: 125g griu încolţit, 25g miez de nuca, 500g mere ionatane, 25g miere de al­bine.

Cantităţile la alimentele recomandate pentru mesele de prînz şi seara pot fi crescute după cerinţele organismului. Gra­majul prescris poate fi măsurat în centilitri cu un tub gradat aproximativ.

• Aceste cantităţi pe care le spuneţi - 470g sau 25g - sînt fixe ?


• Sînt fixe întrucît combinaţia da reac­ţia necesara numai în proporţiile acestea pentru purificarea sîngelui. La baza aces­tei metode de tratament stă ideea readu­cerii sîngelui în parametrii iniţiali — un pH între 7,35-7,42-7,45*- cu celelalte ele­mente componente ale lui.


• Ce a mai făcut bolnava ?


• Pe lîngă nutriţie, a fost contribuţia mea personala prin ideea împachetării picioarelor bolnavei într-un costum flanelat din bumbac (izmene, pantalon bărbătesc pentru piele), care se umezeşte în fiertură de paie de ovăz şi se îmbracă. Acelaşi lucru se face şi cu o pereche de ciorapi groşi, tot muiaţi în lichid. După aceasta ope­raţie se trage un sac de nailon pînă la subsuori. Peste brîu se încinge un prosop, care să nu fie prea rigid, şi se fixează sa­cul de nailon cît mai ermetic cu un cor­don, dar să nu lezeze circulaţia sîngelui. în condiţiile acestea a stat bolnava o ora şi jumătate, după care s-a dezbrăcat, s-a spălat cu o soluţie de oţet de mere şi apa în proporţie 1:1- aceasta pentru a spăla toxinele care au rezultat în urma trans­piraţiei. Această formă de tratament s-a făcut o seară da — o seara nu, timp de 42 de zile, respectiv 21 de bai. După aceasta s-a făcut o pauză de 10-15 zile. După aceea s-a reluat pînă cînd s-a ob­ţinut o redobîndire a sănătăţii.

Atenţie : cînd ieşiţi d«n baie, nu mai circulaţi, mergeţi direct In pat spre a vă feri de răceală şl în timpul tratamentului, de gripa.

Cum s~a obţinut fiertura ? într-un vas

de 10 litri se introduc pcîeîe de ovăz to-



Cum s-a obţinut fiertura .? într-un vas de 10 litri se introduc paiele de ovăz to­cate sau presate, peste care se toarnă apa şi se procedează la fierbere timp de o oră — o oră şi jumătate, astfel incit să scadă circa 3 centimetri din volumul apei din cratiţă. Se tasă să se răcească, se strecoară şi în lichidul respectiv se în­moaie costumul. Conţinutul rămas nu se arunca, ci se foloseşte pînă la terminare.

• Şi acesta este tratamentul pentru scleroza în placi şi leuconevraxită?


• Sigur, mai sînt şi punctele de auto-masat pe talpă. Este bine, precizez, să se facă automasaj. Acolo unde nu se poate, unde situaţia nu permite ca individul să-şi facă automasaj, este admis să fie făcut şi un masaj de către un membru a1 familiei sau alta persoana, care trebuie să se găsească în stare de sănătate.


• De ce ?


• Pentru că un individ în stare de boală emite vibraţii energetice care pot dăuna celuilalt. Punctele care trebuie masate, sau de preferinţă automasate, şi care se găsesc în talpă sunt rinichiul, canalul uretral, vezica urinara, stomacul, duodenul, pancreasul, ficatul, bila, intesti­nul gros ascendent transversal, descen­dent.


• În ordinea aceasta ?


• În ordinea aceasta trebuie făcut şi continuînd cu zona rectalâ, cu paratiroida, zona capului, coloana vertebrală.


• Atenţie: toate acestea, în proiecţia lor de pe talpă. Spun asta pentru că pot fi și oameni neobişnuiţi cu termenii pe care-i folosim noi şi care să nu înţeleagă că nu este vorba de talpă, poate că ar fi bine să alăturăm şi un desen al zonelor care trebuie masate.


• O să facem. Trebuie continuat cu co­loana cervicală, coloana vertebrală dor­sală, coloana vertebrală lombară.


• În ce direcţie se face masajul, urmînd ce sens - al acelor de ceasornic ?


• Al acelor de ceasornic, deci de la stînga la dreapta. Trebuie continuat cu zona coccisuiui şi zona limfatică supe­rioară, inferioară şi marea limfă.

Clisma trebuie făcută cu un litru şi ju­mătate de ceai de muşeţel, care se ob­ţine din doua linguri de ceai de muşeţel, prin infuzie. Se face zilnic, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, pe stomacul gol.

Redau în cele ce urmează metoda de încolţire a grîului. Un kilogram de grîu din recolta anului acesta se pune într-un vas cu 5 litri de apă, se lasă 8 ore la un loc încâlzit. După aceea, se aruncă apa, se spală şi iarâşi se pune să stea cu apă timp de 8 ore. Din nou se aruncă dpa şi se spală şi iar se ţine 8 ore cu apă. După aceasta se spală şi se pune pe un tifon, pe o masă, şi se lasă pînâ 'începe' să încolţească. Cînd creşte colţul de 1 mm şi râdâcinile de 1,5 mm, se introduce în sticle de lapte cu gîtul larg şi se ţine în frigider şi se consuma în timpul săptâmînii în cantităţile prescrise. Bine ar fi să se pregătească zilnic, progresiv.

Este necesar ca apropiaţii bolnavului să nu-l agaseze cu sfaturi şi sperieturi.

Vreau să atrag atenţia pentru acei care nu sînt hotâriţi în totalitate să se autovindece prin metoda arătata mai sus, să nu o facă decît în momentul în care s-au decis, întrucît greşeli comise pe timpul tratamentului - de a consuma alte alimente decît cele indicate - pot duce la înrăutăţirea bolii. Aceasta deoarece în timpul autotratamentului cu nutriţia aceasta curată se ajunge la diminuarea focarelor microbiene care s-au dezvoltat în exces ca urmare a unei nutriţii negli­jente.

• Fără cunoaşterea valorii reale a tu­turor alimentelor.


• Focarele acestea microbiene, bacte­riene, virotice care s-au dezvoltat în exces se diminuează în timpul tratamentului de care vorbim, iar consumarea de alimente care nu sînt admise face ca focarele mi­crobiene care s-au diminuat, dar care sînt, fireşte, foarte puternice, că altfel n-ar fi rămas, în momentul recreării me­diului în care s-au dezvoltat, explodează în proporţie geometrică.

De aceea, spun încă o dată: acest autotratament mai degrabă să nu fie în­ceput decît să fie încălcat. Exemplu: o pro­fesoara de la Timişoara a poftit doua bucăţele de brînzâ, cît mărimea unei nuci.

• Dupâ cîte luni de tratament ?


• Dupâ 6 luni de tratament; şi a căzut din nou la pat, redresîndu-se foarte greu,


• Şi acum ce face ?


• A trecut din nou pe severitate.


• Ceea ce spuneţi dumneavoastră, Va­leriu Popa, seamănă foarte bine cu sfa­turile bâtrînilor : „Măi băiete, mai bine nu te scoli după prima răceală decît s-o iei pe-a doua, Să mi te întoarcă boala”. Ţi­neţi minte, nu ?


• Da, da.


• Vâ rog să continuaţi. Spuneţi-ne de ce în toate dietele pe care le-aţi folosit, nu prescrieţi carne? Să merg mai de­parte: e vreun regim alimentar în care să prescrieţi carne ?


• Nu numai că o consider inutilă, dar carnea e şi dăunătoare.


• În toate cazurile ?


• În toate cazurile. Cum dealtfel este şi consumul de zahăr, de produse din faină albă, produse cu mult amidon. Pen­tru autovindecare, carnea şi celelalte pro­duse nu sînt indicate în nicio boală. Proteinele atît de mult recomandate pot fi găsite în cereale crude, în seminţe, nuci, în laptele crud şi pentru anumite afec­ţiuni, în ouăle crude. Acolo unde sînt fo­losite căldura în exces, frigul în exces, conservarea (adică murături prin acidi­tate sau alcafinitate).


• Cum adică ?


• Adică murături făcutr cu sare sau oţet.


• Cum se şi fac.


• Nu este bine să se consume nici de cei bolnavi, nici de cel sănătoşi. Prin fierbere se ajunge la transformarea calciu­lui organic în calciu anorganic şi în felul acesta are loc dezvoltarea diferitelor forme microbiene, bacteriologice, virotice în exces care în final, introduse în orga­nism, permit instalarea unor boli greu de învins, de multe ori boli incurabile,


• Bolnavul mai ia medicamente ?


• Numai la început şi, treptat, se eli­mină medicamentele.


• Dumneavoastră puneţi în discuţie, de fapt, bucătăria europeană în genere, în anii trecuţi se făceau simţite încercări pa­lide de a fi contestate metodele bucătă­riei cu multe sosuri, cu multe prăjeli, dar dumneavoastră acum aproape că desfiin­ţaţi bucătăria.


• Pentru redobîndirea sănătăţii, practic cei care o doresc trebuie să închidă atît aragazul cît şi frigiderul şi toate mijloa­cele care diminuează valoarea nutritivă a alimentelor, aşa cum natura ni le oferă.


• Dar nu ni te oferă tot timpul. Iarna nu ni le oferă.


• Cei care vor să fie în echilibru fizic şi psihic, se pregătesc. Pentru fiecare sezon se găsesc legume, fructe, seminţe care printr-o sistemă bine gîndită, fiecare poate să le folosească pentru menţinerea sănătăţii sale.


• Dar legumele cum pot fi păstrate ?


• Legumele pot fi păstrate aşa cum se obişnuieşte - în pivniţe în nisip, în canale practicate în curte, acoperite cu pene, cu frunze, aşa cum o făceau înaintaşii noştri.


• Și cei de la bloc, deci majoritatea?


• Cei de la bloc şi cei care au bolnavi ce trebuie trataţi este bine să-şi găsească la prieteni, la cunoscuţi care vor să-l ajute, să conserve legumele, fructele aproape natural — în curţile acestora sau în pivniţe. De aceea, sistemul de autotratament este destul de greu, mai cu seamă la condiţiile actuale ale civilizaţiei şi cîştîgă cei care se întorc la natură.


• Da, şi vor ca să-şi redobîndească ceea ce ieri au distrus, urmare a necu­noaşterii.


• Cred ca problema conservării cît mai curate şi naturale a legumelor şi fructe­lor nu poate râmîne doar a cetăţenilor. Organisme şi instituţii ar putea, mai pu­ţin costisitor decît în condiţiile de pînă azi, să lanseze acest nou şi, de fapt, tradiţional mod de păstrare a alimentelor necesare vieţii.


• Voiam să vă mai întreb ceva. Este la moda o metoda de spălare a gurii cu ulei timp de 10-15 minute.


• Metoda doctorului P.T. Karskuc.


• Ce părere aveţi dumneavoastră ?


• Părerea mea este că acesta a re­descoperit o idee care la alte popoare era şi este folosită pe scară largă, în spe­cial în India: cei care au înţeles impor­tanţa metodei îşi raclează limba cu un cuţit de lemn sau...


• Ce-i face ? O raclează ?


• O raclează, adică o curăţă cu o lamă de cuţit de lemn sau cu o linguriţă lată.


• De ce ?


• Eliminarea toxinelor din organism se face pe mai multe căi: urină, defecaţie, transpiraţie etc., însă cea mat mare can­titate de toxine nocive se observa în fiecare dimineaţa pe limba fiecăruia dintre noi, mai cu seamă cînd sîntem bolnavi.


• Cea mai mare cantitate ?


• Cea mai puternică. Dar cei care nu cu­nosc nocivitatea toxinelor pentru organism ignoră curăţirea gurii, întrucît se ştie şi se spune câ, scuzaţi expresia, gura este si­nonima cu un grup sanitar neîngrijit, de­oarece resturile de alimente, temperatura, diferitele forme microbiene, bacteriologice din aer şi din alimente găsesc teren pro­pice pentru a se dezvolta. De aici cruntele suferinţe ale danturii — gingivita, parodontoza, cariile etc.


• Am impresia că suferinţele dinţilor sînt doar ceea ce se aratâ nemijlocit, su­ferinţele mai adînci sînt cele care se vor manifesta mai tîrziu, prin acumularea acestor toxine.


• Prin reintroducerea din nou în orga­nism a acestor bacterii, viruşi.


• Mi-aş permite să sesizez că bolile gurii nu sînt decît un avertisment cu pri­vire la bolile pe care le putem dobîndi prin gură. Continuaţi.


• Îmi permit să dau şi eu o explicaţie metodei prezentate de P.T. Karskuc, Mulţi rîd de ea, nu o înţeleg.


• Dumneavoastră o consideraţi pozi­tivă ?


• Eu o consider foarte pozitivă. Şi de ce? Aşa cum am arătat mai sus, eliminarea toxinelor se face pe căile naturale, deci aceste toxine care ajung pe limbă în timpul nopţii fac ca limba să aibă un pH Intre 7 şi 8, ceea ce este po­sibil de măsurat de fiecare dintre dum­neavoastră - şi chiar indicat. Încercaţi să vă verificaţi cu o hîrtie de turnesol cu diviziuni 1 la 10. Trebuie să aveţi dimineaţa pH-ul limbii între 7 şi 8, dar dacă vă in­teresează mai multe despre dumnea­voastră, faceţi şi verificarea urinei care trebuie să aibă pH ul între 5 şi 6. Cînd pH-ul creşte la urină către 7 sau 8, atenţie că peste 3 zile apare o eventuală boală. Cei care au citit lucrarea doctoru­lui Jarvis cunosc toate acestea.


• Iar la salivă ?


• 7-8. Puţini îşi spală dinţii DUPĂ ce au mîncat. Noi o facem dimineaţa şi seara. Natural ar fi ca după fiecare masă să-ţi faci toaleta gurii, spălînd bine şi limba.


• Dumneavoastră, Valeriu Popa, mi-aţi spus mie, acum cîţiva ani, cîteva modali­tăţi de curăţire a cavităţii bucale. Vă mărturisesc că ele sînt excepţionale. N-aş vrea să părem prioritari cu orice preţ, mai ales că dumneavoastră nu prea ţi­neţi la patent după cum observ, ci daţi din acumularea dumneavoastră tutu­ror. Dar vă rog să-mi spuneţi ce-i învă­ţaţi pe apropiaţii dumneavoastră, acum cîţiva ani - şi nu numai pe mine, în aceşti 6-7 ani, ci pe cei pe care îi cunoaşteţi de multă vreme — ceea ce în­şivă aţi învăţat din practica vieţii şi din cărţile citite. Am impresia că nu numai această terapie cu ulei vegetal mestecat în gură este de largă utilitate. Dumneavoastră recomandaţi acum doi ani unuia şi altuia să tină 10—15 minute apă sărată în gură şi să-şi clătească gura. În ce boli, mai ţineţi minte ?


• De ta început nu vreau să micşorez cu nimic meritele celui care a lansat această metodă. Dimpotrivă, caut s-o în­tăresc. Dar n-aş vrea să se creadă că nu sînt şi alte posibilităţi pentru eliminarea acestor toxine pe care organismul le scoate la suprafaţă prin sternul de auto­apărare.


• Tata-mare al meu îşi clătea gura cu sare. Şi dantura şi-o freca mereu cu sare.


• Să vedeţi ce se întîmplă.


• Şi cu bicarbonat de sodiu.


• Da, se clăteşte gura cu apă sărată, în toate zonele, mişcînd lichldu^l în toate direcţiile, sau se amestecă o linguriţa de mălai cu o linguriţă de sare, prin gură în acelaşi fel, timp de 10 minute. Se obţine un efect excelent. Sigur, se aruncă lichidul obţinut, se clăteşte bine gura cu apă caldă (40-50 grade Celsius) şi după aceea se procedează la spălatul cu peria şi cu pasta de dinţi.

Dar în cele ce urmează redăm modul de tratament prescris de P.T. Karskuc :

„Folosim ulei (preferabil de floarea soarelui). Luăm o lingură de ulei în gură şi fără să-l înghiţim, o „sugem" aşa cum procedăm cu bomboanele, 15-20 de mi­nute. Procedura trebuie făcută calm, fără încordări şi nervi. „Sugem" uleiul în gură, înainte, înapoi, între dinţi, fără să înghi­ţim nicio picătură din el.

Procedura este bine să se facă pe sto­macul gol, dimineaţa. De asemenea, dacă vrem să accelerăm tratamentul, trebuie să repetăm metoda de 2-3 ori pe zi, însă totdeauna pe stomacul gol. La început uleiul este gros în gură, după 15-20 de minute de „sugere" se face apos şi alb ca laptele. După procedură trebuie scuipat uleiul apos, direct în chiuvetă, WC, pentru că este plin de microbi şi foarte periculos în transmiterea diferitelor boli. Trebuie să spălăm gura foarte bine cu apă, pentru că şi cea mai mică rămăşiţă din acest ulei constituie un focar de infecție.

Dacă uleiul nu este alb ca laptele, ci galben, aceasta înseamnă că procedura de „sugere" nu s-a făcut corect şi în timpul necesar. De aceea, trebuie să re­petăm procedura.

Două din primele rezultate vizibile ale acestei proceduri sînt întărirea arterelor coronariene şi albirea dinţilor. De aseme­nea, bolnavul simte o înviorare generală a corpului şi îmbunătăţirea generală a organismului.

Trebuie să subliniem că este posibil ca în timpul tratamentului să apară crize, în special la persoanele care suferă de boli cronice. Bolnavul poate să simtă înrăută­ţirea bolii lui. Aceasta din punct de ve­dere ştiinţific înseamnă că a început di­zolvarea focarelor bolii în organism. La unele persoane organismul poate reac­ţiona sub formă de temperatură (febră), dar şi acest semnal constituie o dovadă că organismul bolnavului a început să acţio­neze energic, să se „apere" faţă de dife­ritele focare de boală. În cazul în care apar accentuări ale bolii, este absolut necesară continuarea procedurii propuse fără întrerupere, care în ultima instanţă va ajuta bolnavul să se vindece şi de alte boli.

Timpul pentru aplicarea acestei metode este atît cît este necesar pentru vindeca­rea bolnavului. Aşadar, fiecare cointeresat poate să stabilească singur de cîte ori va repeta procedura propusă făcînd comparaţie între starea sănătăţii sale înainte şi în timpul tratamentului. Este posibil ca unele boli să se vindece foarte repede — în 2-3 zile, iar în boli cronice este nece­sar chiar un an.

Tratamentul cu ulei poate fi folosit şi în cazurile de scleroză în plăci.

• Întorcindu-ne la ceea ce aţi ajutat dv. să supravieţuiască, aş pută să observ că nici autovindecarea nu e o metodă ra­pidă.


• Da, ea durează circa 2/3 de la data pronunţării bolii.


• Acesta e un avertisment firesc, pen­tru că în firea naturii e să-şi păstreze rit­mul. Orice violare a ritmului se resimte în durata efectului. Şi iată în finalul dia­logului o scrisoare profund îmbucurătoare cu atît mai mult cu cît ea arată evoluţia sănătăţii unei fiinţe care a citit mal mult printre rînduri, a intuit ceea ce noi, acum, din milă, compasiune şi omeneas­că solidaritate cu cer suferinzi, am expus, pentru toată lumea, în detaliu. Aşteptăm scrisori de la bolnavi care să ne arate evoluţia lor, rugîndu-i în acelaşi timp să nu mai forţeze nici redacţia, nici pe Valeriu Popa la explicaţii suplimentare şi la intervenţii care nu se înscriu în actualele posibilităţi ale celui în cauză.


• Scrisoarea Grigorinei Purcaru din Bucu­reşti, strada Prisaca Dornei 6, bloc D5, scara 1, apartament 158, etaj VII, sector 3. Printre problemele pe care revista „Flacăra" le tratează în paginile sale este bunul cel mai de preţ al omului „SĂNĂ­TATEA". Am simţit nevoia să fac aceasta afirmaţie întrucît un om sănătos nu poate şti fiindcă nu are de unde ce este sufe­rinţa. Eu însă am contractat aceasta boală pe care a avut-o Husariu Maria. Spun eroina deoarece a reuşit să învin­gă această boală cu care şi eu am în­ceput lupta după cele desprinse din pa­ginile revistei dv. Personal cred şi sînt convinsă că se va scrie în scurt timp despre un al doilea caz rezolvat. Pe scurt vă voi prezenta evoluţia bolii: exact ca la Husariu Maria cu deosebirea că nu mă doare nimic şi nu m-a durut nimic. August 1982 — apar primele semne. Decembrie 1982 mă internez la Spitalul nr. 9 Dr: Gh. Marinescu din Bucureşti. Prof. dr. Viad Voiculescu îmi stabileşte diagnosticul „Leuconevraxită". Iulie 1983 sîny pensio­nata gr. II. August 1984 sînt pensionata gr. I. Iar acum să vă prezint lucrul care îmi dă o extraordinară speranţă. Urmînd sfaturile desprinse din conduita de tra­tament a lui Husariu Maria mă simt mai bine ca după toate medicamentele pe care le-am luat pînă în prezent. Mă de­plasez sprijinită la baie şi bucătărie, lu­cru pe care nu-l mai făceam din ianua­rie 1984. Îmi dau perfect de bine seama că trebuie intervenit prin fantastica calitate a tov. ing. Valeriu Popa care să stabilească regimul alimentar pe care trebuie să-l urmez, funcţie grupa energetica afectată si de temperamentul meu".

• Sănătate!

Reprezentarea zo­nei coloanei ver­tebrale.

Piciorul drept. Vedere de sus, de deasupra labei piciorului. Timp de masare 30 minute.

Piciorul sting. Văzut din talpă. Timp de masare 30 de minute.

Zonele haşurate se masează la ambele picioare. Timp de masare 30 minute-