Terapia prin credinta - Sacroterapia

Dintre cele acceptate si recunoscute, este cea mai aproape de adevar la ora actuala in opinia mea. Lazarev a dezvoltat practic aceeasi metoda numai ca bazat pe cunostintele moderne (care daca e sa stam stramb si sa judecam drept, provin tot de la diverse popoare, vechi de cand lumea).

Citez din prof Restian: "Sacroterapia sau terapia prin credinţă. Terapia prin cre­dinţă reprezintă mai mult decât o terapie alternativă. Pentru că omul este în mod normal o fiinţă religioasă, pentru că are nu numai un trup, ci şi un su­flet şi pentru că el a fost înzestrat de Dumnezeu cu o mare putere de auto-vindecare. De multe ori însă, medicii se ocupă doar de trupul măcinat şi istovit, ignorând acea foiţă interioară a spiritului alimentat de energii divine. După cum arată P. Chirilă şi M. Valica, nu trebuie să uităm că exista o igienă a vieţii creştine şi că respectarea ei reprezintă cea mai buna profi­laxie a îmbolnăvirilor. Iar dacă ne-am îmbolnăvit trebuie să ne intensificăm trăirile şi strădaniile vieţii creştine de post şi rugăciune.

Pentru că activitatea spirituală intensă se poate însoţi de modificări care să ducă nu numai la vindecări comune, ci şi la vindecări de-a dreptul miracu­loase, aşa cum s-au produs de-a lungul istoriei şi care sunt greu de explicat de către ştiinţa medicală, care nu accepta decât rezultate reproductibile.

Ignorând faptul că medicina nu este ştiinţa generalului, aşa cum este fizica sau chimia, ci ştiinţa individualului şi a particularului, că în medicină fenomele variază de la un individ la altul şi ca în medicină fenomele nu sunt decât parţial reproductibile, medicina nu acceptă fapte care nu sunt reproduc­tibile în majoritatea cazurilor. Medicina acceptă că intervin factori necunos­cuţi, care conferă fenomenelor cel mult o semnificaţie statistică. Dai' ignoră intervenţia unor factori de esensenţă divină. De aceea în medicină predom­ină un mare grad de incertitudine privind prognosticul bolilor, ceeea ce îi determină pe bolnavi să se roage lui Dumnezeu.

Rugăciunea este prima modalitate la care recurge omul bolnav când imploră ajutorul lui Dumnezeu. Rugăciunea este o modalitate de comunicare cu Dumnezeu, care îi conferă bolnavului un sentiment de protecţie, de în­credere şi de curaj în faţa bolii. Rugăciunea poate să cuprindă o cerere, o implorare, o mulţumire, o laudă, o mijlocire, sau o iertare.

Rugăciunea are trei etape: una de mulţumire lui Dumnezeu pentru toate cele ce ni le-a dat, a doua de iertare a păcatelor, cele de voie şi fără de voie şi a treia de ajutor în caz de boală sau de nevoie.

Rugăciunea trebuie făcută din inimă, cu credinţă şi cu smerenie, în taină sau cu voce taie, în picioare sau în genunchi, în orice vreme, în orice împrejurate şi cu faţa spre răsărit, cu lacrimi de pocăinţă şi zdrobire de cuget, cu duhul umilit şi inima smerită, cu neobosită nădejde în puterea lui Dumne­zeu, ceea ce poate fi extrem de util pentru bolnav. De aceea Iacov spunea (5,13):"Este cineva bolnav printre voi? Să se roage!"

Desigur că, în afară de rugăciune mai există şi alte modalităţi de te­rapie prin credinţă. Mai întâi ar trebui să credem în Dumnezeu, să respec­tăm poruncile sale, să participăm la liturghie, sa respectăm posturile şi aşa mai departe. [troate acestea au rolul de a: curati de ganduri rele, a smeri omul si a-l curati de ganduri rele, si mai ales de a-l curati de ganduri rele]

In legătură cu posturile, ar fi interesant de remarcat faptul că, după cum au constatat numeroşi cercetători, reducerea cu 30% a apaortului caloric poate contribui la prevenirea cancerului, a aterosclerozei şi a procesului de îmbătrânire, prin reducerea radicalilor liberi şi a stresului oxidativ. Iar pos­tul sever poate avea rezultate şi mai bune în tratamentul unor boli. [Iar eu am recomandat adesea asociat tratamentului, postul negru pentru o zi pentru iesirea din diverse crize, de la cele de anxietate pana la cele de colica biliar, pe principiul ca lasam ragaz organismului sa se ocupe exclusiv de disfunctie, fara a-l mai incarca cu informatiile aduse de alimentatie.]

La baza terapiei creştine se află credinţa în puterea lui Dumnezeu. Căci rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi de fa fi făcut păcate se vor ierta lui (lacov 5, 15) şi toate câte vreţi, rugându-vă cu credinţă, veţi primi (Matei 21, 22). Pentru că oricine este născut din Dum­nezeu biruieşte lumea şt aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră (Ioan 5, 4).

Desigur că, dacă crede în Dumnezeu, omul trebuie să respete cele 10 porunci şi virtuţiile creştine, adică să nu ia numele Domnului în deşert, să respecte voia Domnului, să cinstească pe părinţii săi, să nu ucidă, să nu fure, să nu fie dezfrânat, să nu ridice mărturie mincinoasă şi să nu poftească nimic din ce este al aproapelui său. Apoi omul trebuie să evite păcatele grele, aşa cum sunt mândria, iubirea de arginţi, dezfrânarea, lăcomia, invidia, mânia şi lenea, care sunt generatoare de stresuri şi de boli. Şi dimpotrivă să dea do­vadă de virtuţile creştine, care sunt mila, credinţa, nădejdea, dragostea, smere­nia, curăţenia, nevorbirea de rău a aproapelui, lauda creaţiei divine, dreptatea şi cinstirea adevărului.

Omul credincios trebuie să participe la liturghie, să respecte posturile, să se spovedescă, să aibă candele şi icoane, să facă pelerinaje la locurile sfinte, mai încărcate de puteri divine şi unde, uneori, se produc vindecări miraculoase.

Nu trebuie uitat faptul că primele bolniţe au luat naştere pe lângă mă­năstiri.

De-a lungul timpului, s-au descris însă multe locuri sfinte unde s-au produs vindecări miraculoase, aşa cum ar fi biserica din Ars, biserica Notre-Dame de la Garde şi biserica Notre-Dame du Tres Sânt Rosaire şi Basilique de l'Immaculee Conception din Lourdes.

Se spune că la 2 februarie 1858, o fetiţa de 14 ani, Bernadette Soubirons, din Lorudes, a avut o viziune în care Maica Domnului îndemna la pocăinţă, la rugăciune şi la ridicarea unei capele, ca loc de pelerinaj pen­tru cei bolnavi.

În 1863 s-a întemeiat la Lourdes prima capelă. în 1958 s-a construit basilica Sfântul Pius al X-lea, iar 1976 basilica Superioară. S-au construit spitale şi hoteluri. Anual sunt spitalizaţi la Lourdes aproximativ 50.000 de bolnavi. Şi alte câteva sute de mii sunt găzduiţi în cele 400 de hoteluri. Se spune că din 1858 până în 1914 s-au înregistrat 4 445 de vindecări. Iar în prezent sunt în studiu aproximativ 6.000 dosare. Aceste dosare sunt studiate de medicii care însoţesc bolnavii, de medicii biroului medical din Lourdes, de un Comitet Medical Internaţional şi de o Comisie canonică.

Pentru a fi trimisă Comitetului Medical Internaţional vindecaiea respec­tivă trebuie considerată ca fiind inexplicabilă din punct de vedere medical de trei sferturi din medicii biroului medical din Lourdes. Iar Comitetul Me­dical Internaţional consideră ca fiind miraculoase doar vindecarea unor boli organice, grave, incurabile, tratate şi nevindecate cu metodele clasice şi care se vindecă la Lourdes brusc, instantaneu, complet şi definitiv.

Criteriile Comitetului Medical Internaţional de analiză a vindecărilor miraculoase de ia Lourdes

1.	să fie o boală organică, sau cu o componentă organică
2.	să fie o boală gravă, incurabilă, sau greu vindecabilă
3.	să fie netratată sau nevindecată prin mijloace medicale
4.	vindecarea să fie instantanee
5.	vindecarea să fie completă
6.	vindecarea să nu fie precedată de o ameliorare naturală
7.	vindecarea să fie definitivă
8.	să fie un mesaj de mărturisire a credinţei

Cu aceste criterii foarte severe s-au înregistrat totuşi foarte multe vinde­cări miraculoase. Desigur că oamenii de ştiinţă au încercat să explice aceste vindecări prin intermediul altor mijloace, cum ar fi compoziţia apei, a aeru­lui, al climei, a autosugestiei şi aşa mai depaite. Este important de remar­cat că mulţi dintre medicii atei care au cercetat aceste cazuri s-au convertit Ia creştinism.

Dar nu numai în vindecările miraculoase trebuie căutată puterea lui Dumnezeu, Pretutindeni unde se naşte şi trăieşte un om şi cu atât mai mult unde se vindecă un om, se află puterea lui Dumnezeu. Toate procesele fizio­logice care se află la baza existenţei noastre sunt, după cum arată N. Paulescu, rezultatul puterii lui Dumnezeu. Ştiinţa studiază creaţia lui Dumne­zeu, iar religia pe creator. Ştiinţa şi religia nu se exclud reciproc, ci dim­potrivă, după cum arată N. Paulescu, ele se completează reciproc. De aceea, atât medicul cât şi bolnavul ar trebui să acorde un rol mai important religiei. Pentru că, după cum arăta F. Bacon, medicul tratează, dar Dumnezeu vin­decă."

[polldaddy rating="6558992"]
----------------------------------------------------

dr. Daniel Ganea

Medic de familie, Ecografie la domiciliu,

Medic urgente ambulanta privata

http://ConsultatiiLaDomiciliu.ro
Comunitatea Oamenilor Sanatosi